Atunci cand avem de-a face cu o situatie declansatoare de stres, jocurile sunt prietenele noastre cele mai bune. Ele ne pot ghida in calatoria pe care o avem de parcurs in gasirea factorului declansator. Dupa ce un copil si-a rupt piciorul, va merge acasa sa se jace de-a doctorul, numai ca, in acel moment el va fi cel care isi va asuma rolul de doctor.
Aceasta inversiune de roluri ii ajuta pe copii sa isi retraiasca spaima, dar intr-o maniera vindecatoare. Aceast tip de joaca poate fi utilizat in orice situatie resimtita de copil ca fiind stresanta.
Din punctul meu de vedere, copiii au nevoie de joaca. Jocul presarat cu ras este reteta magica de pus in aplicare pentru a-si elibera spaimele si pentru a-si reveni din soc.
Propun abordarea fricii intr-un mod vesel, bazat pe experiente pozitive. Teama sau anxietatea resimtita de copii in perioada carantinei este una reala, pe care parintii si bunicii nu ar trebui sa o ignore.
COVID-19 poate purta diferite denumiri, astfel incat copilului dumneavoastra sa ii fie cat mai la indemana sa le foloseasca atunci cand doreste sa va vorbeasca despre asta.
In casa noastra am folosit denumirea de Coronita sau Virusel (copii cu varsta de 3 ani si jumatate si 6 ani). Am considerat necesar ca in aceasta perioada sa le amintesc cat mai des copiilor despre masurile de igiena, fara a le induce anumite temeri. Ba mai mult, am facut impreuna un experiment care le arata cum sapunul tine la distanta acest virus. Acest experiment a fost presarat cu momente amuzante in care faceam rime cu si despre sapun si apa.
In cele ce urmeaza va voi propune sa abordati frica astfel:
Puteti crea propria scala a fricii. Scala fricii poate purta numele de “Fricometru” sau “Spookymetru”. Indicat ar fi sa gaseasca copilul aceasta denumire. Alegeti impreuna materialele pe care le veti utililiza (culori, lipici, hartie).
Scrieti cifre de la 1 la 10:
- 1-4 reprezinta zona de confort (cifrele pot fi scrise cu culoarea verde)
- apoi 5, 6, 7 – frica resimtita mediu (cu portocaliu),
- iar 8, 9, 10 – zona de frica (cu culoarea rosie).
Copilul isi poate alege culorile dorite pentru a scrie cifrele. Amintiti-i ce inseamna fiecare zona in parte. El poate propune cu ce ar dori sa fie ajutat in aceste momente. Atunci cand copilul se afla in zona rosie (8, 9, 10) copilul este posibil sa aiba nevoie de mangaieri, atingeri blande, remedii de aromaterapie (anumite uleiuri esentiale recomandate de aromaterapeut pot influenta starea de spirit in cateva secunde), fredonarea melodiei preferate, balansarea corpului, o imbratisare puternica. Toate aceste remedii le veti stabili si desena in preajma fricometrului, astfel copilul va putea observa si decide ce considera ca ii poate fi de ajutor, plus ca ii va fi mai usor sa verbalizeze ce metoda il ajuta, daca le vede desenate.
Frica si anxietatea sunt stari initiate de perceperea constienta sau inconstienta a unei amenintari.
Frica se transforma in anxietate atunci cand situatia de amenintare persista, iar persoana in cauza nu percepe nicio solutie, mai mult, isi imagineaza consecinte catastrofale. Personal, vad frica si anxietatea ca pe o inghetata de vanilie si ciocolata la cornet, desi sunt diferite ele se imbina. Ambele pot activa la nivelul organismului reactii.
Uneori, anxietatea este evidenta, insa ea poate afecta copiii in moduri foarte diferite, iar unii dintre copiii anxiosi nu arata deloc a fi anxiosi.
Pe copii ii ajuta sa afle ca simptomele fizice ale anxietatii lor au o explicatie, intelegand asta isi accepta senzatiile in loc sa creada ca sunt semnale de pericol sau ca sunt bolnavi sau ciudati. Senzatiile de gol in stomac sau fluturi in stomac, mainile reci si pielea transpirata, amortirea mainilor sau a picioarelor, senzatia de sufocare pot indica prezenta unei frici.
Va propun sa construiti un coltisor dragut unde sa incepeti joculetul propus de mine. Puteti amenaja impreuna cu copilul un cort sau o baza, o puteti decora cu luminite sau hartii colorate, puteti adauga lumanari parfumate, portocale inmiresmate si bineinteles apa plina de iubire (o sticluta cu apa, pe care sa deseneze lucruri care il fac pe copil sa se simta sanatos si iubit). Luati alaturi de voi un caiet, carioci, creioane.
Fiecare dintre voi isi va desena frica.
Inainte de inceperea jocului puteti ciocni impreuna cate un pahar cu apa pentru inspiratie. Acest lucru poate ajuta atunci cand copilul poate spune ca: ,,nu stie” sau ca “nu poate’’, in cazul in care cuvintele de mai sus isi fac aparitia ii puteti reaminti ca a baut apa plina de iubire si inspiratie si aceasta circula prin corpul lui tocmai sa hraneasca inspiratia.
In cazul in care copilul nu doreste sa participle, va puteti implica intr-un joc fizic sau puteti citi o carte. Nu insistati, incercati si intr-o alta zi.
Dupa ce ati desenat fiecare ,,frica”, pozitionati foile astfel incat sa fie vazute de toti cei care participa. Puteti decora desenul cu “frica”, astfel incat “frica” sa devina un personaj prietenos. Inchipuiti-va ca puteti vorbi cu frica, petreceti cateva momente alaturi de aceasta, ciuliti urechile si ascultati ce va spune, de ce vine si cum va puteti imprieteni cu ea.
Desenul fricii poate calatori impreuna cu copilul in parc, la mare, la gradinita si poate sta chiar cuibarit in ghiozdan. In cazul in care frica isi mai face simtita prezenta ii puteti reaminti sa isi priveasca prietenul si sa isi aminteasca lucrurile pe care le-au vorbit impreuna.
Spor la imprietenit!
Un alt exercitiu este acela de a te juca impreuna cu copilul tau de-a “Monstruletul impiedicat” sau in functie de frica pe care o manifesta, poti modifica numele: “Paianjenul impiedicat”, ,,Catel pufosel”. Veti avea nevoie de recuzita: perne mici, paturici, pofta de ras si gadileala.
Rasul poate elibera emotiile negative si atunci pornim la atac cu perna si paturica, infasuram copilul in paturica il rostogolim iar apoi ii permitem sa ne atace el, cand noi suntem deghizati in ,,frica” lui. Personajul nostru se va impiedica, se va rostogoli isi va pune papucii invers sau va dori sa bea apa dintr-o palarie, toate aceste lucruri amuzante il vor determina pe copil sa intre in joc cu ,,frica” lui. Cu fiecare joculet facut impreuna veti observa cum copilul se va deschide si va putea vorbi cu mai multa usurinta despre frica lui si isi va consolida increderea in fortele proprii.
Un alt aspect legat de manifestarile fricii sau anxietatii o constituie tremuratul, plansul sau tipatul. Prin aceste manifestari copiii isi elibereaza spontan supraincarcarea emotionala. Este important sa nu reducem la tacere copiii, cand ei tocmai prin plans se elibereaza de sperieturi.
Tot ceea ce putem face in acele momente este sa ii asiguram ca sunt in siguranta langa noi, sa acceptam faptul ca nu au o alta metoda de eliberare la indemana, sa respiram si sa asteptam sa se linisteasca.
Pe parcursul unei crize, uneori copilul nu doreste sa fie luat in brate sau mangaiat, si atunci vom verbaliza disponibilitatea noastra afectiva, insa nu vom lua noi decizia apropierii. Parintele poate exprima corporal faptul ca este deschis catre a-i oferi afectiune.
Un alt apect important pe care parintii este necesar sa il constientizeze este dorinta de a controla situatiile de criza manifestate de catre copii lor, prin minimizarea a ceea ce simte copilul si prin fortarea copilului de a face fata unei situatii asa cum crede el, ca si adult, ca ar trebui situatia abordata.
Ofera-i copilului afectiune si ofera-i spatiul de care are nevoie.